Și o întrebare pentru început: de ce e nevoie ca un pilot de avion să treacă periodic pe simulator?

Recent, am avut un proiect de consolidare brownfield destul de mare: 350 de servere cu GPU în două săptămâni… a fost intens. L-am vrut pentru că a fost ca o întoarcere la lucrurile de bază pentru mine, cu toate că de data asta m-am folosit de un model bine-cunoscut. Însă ce m-a făcut să scriu e că și medicii înfruntă o situație similară despre impactul diferit al AI asupra seniorilor și juniorilor (https://www.nytimes.com/2026/09/25/opinion/ai-doctor-medical-students.html?unlocked_article_code=1.EFE.775t.hdxPUF46-TX6&smid=nytcore-ios-share). Deci, simt nevoia să trag niște concluzii, în mod deliberat fără tehnicalități.

Pentru seniori

AI a devenit de încredere ca unealtă, cu instrucțiuni incrementale puține, dacă îl menții în procesul tău de gândire:

• ajutor în asimilat concepte și sintaxe diferite, cu referiri la manual și ghiduri
• corelat date și identificat gap-uri – o muncă foarte plicticoasă și consumatoare de timp în trecut
• automatizare precisă pe bază de exemple: loturi de 4 ore de muncă făcute în 2 minute?
• curățat scame (mici inconsistențe în fișierele de configurare, unele cu potențiale consecințe)
• părere critică (lucruri la care nu m-am gândit, de care nu eram conștient, la momentul potrivit) – aici a ajutat și prompt-ul general

Nu e prea bine (încă):

• erori de concepție catastrofice (lipsa legăturilor între leaf-uri într-un backend fără spine-uri, ca și cum ai avea un oraș cu bulevarde între cartiere, dar fără drumuri între case)
• scăpări de finețe, pe care le știu din experiență
• bucle de depanare care nu urmăresc un fir logic, ci mai degrabă ce n-am încercat
• rămas fără credit într-un moment critic (în timpul ferestrei de migrare) – ups, noroc că aveam un card personal în sistem, dar n-o văzusem venind

Dar, cu un model din ce în ce mai bun, cea mai mare eroare pe care poți să o faci pe termen lung e să delegi înțelegerea. Să nu mai discuți cu colegii pentru contra-opinie. De-a lungul timpului, am înțeles multe și am descoperit erori de concepție pur și simplu explicând altcuiva. Pe de altă parte, pare incredibil: un coleg competent în plus pentru 40 de euro în două săptămâni. Da, atât de ieftin.

Pentru juniori

Pe mine modelul m-a ajutat pentru că am putut să îl folosesc nemijlocit (nu mai trebuia să știu Python sau să deleg). Am putut să verific rezultatul direct, știind ce vreau. Dar acum doi ani nu ar fi fost așa: aș fi delegat către DevOps (că nu știu Python atât de bine). Și atunci și acum, un junior DevOps primit în echipa ar fi fost o piesă de coordonat și verificat în plus, sub presiune. Dar nu asta am vrut să spun: pentru un junior DevOps, exact acela care s-a străduit să învețe Python, a fost o ocazie ratată de a aplica și de a greși. Cu alte cuvinte, oportunitatea de a dezvolta instincte și asocieri cognitive din greșeli brute (“learning the hard way”), dar și din experiența diversă a altcuiva s-a subțiat subit. Ce poți să faci, ca junior? Să continui să înveți bine ceva, să știi cum să verifici, dar și să afli, în plus, unde se întâmplă lucruri și să vrei să fii acolo (să ceri, adică). Revin cu ideea.

Skill-uri cognitive și sociale (de a corela, de a înțelege și sistematiza, de a anticipa, de a organiza, de a explica, de a prezenta, de a vinde o idee) nu se mai dezvoltă la fel. Dar e nevoie de ele tot la fel, deci trebuie exersate, ca mersul la sală. Vezi mai sus despre a vrea să îți creezi ocazii și a înțelege ce faci, singurul mod de a depăși un nivel care e din ce în ce mai sus și care face diferența între colegi care vor folosi toți aceeași bază de unelte și cunoștințe.

Structura și înțelegerea

Nu mai vorbesc de a scrie concis după un fir logic (și înainte inginerii urau să scrie, acum cu atât mai puțin ar vrea să facă asta). Sigur, AI poate scrie documentație, dar volum și detalii scrise perfect nu înseamnă fir logic (să zicem ordinea în care ridici infrastructura). Pentru cel care o citește (un alt om) – nu e la fel de interesant, și cu siguranță scriitura va avea găuri masive de structură și conținut – chestii pe care cititorul nu le va pune niciodată cap la cap.

De ce e importantă structura și de ce trebuie exersată, exprimată și nu delegată? Anecdotic, am asistat la haosul produs când un vendor a răspuns cu AI la întrebări puse cu AI (de către ingineri care nu erau siguri pe subiect) – se vedea clar o ceață mentală, în care nu numai că nu era un fir logic, ci că nici măcar nu se mai știa cine a întrebat și care era informația lipsă. Nimic clar și pierdere de timp masivă, cu alte cuvinte. Deci, nu renunța la exprimare și la logică. Personal, dacă dau o structură logică și bullet points de atins sau completat, e cu totul altceva.

Pentru manageri

Dacă seniorii nu mai deleagă, cine mai formează următoarea generație de seniori? E o problemă de bază de selecție, nu numai individuală. Ocaziile trebuie create. Juniorii vor ști să recunoască repede locurile unde pot învăța și crește.

“De-skilling”, “never-skilling”, “re-skilling”

În general, nu vorbim de “de-skilling”, care nu are un impact atât de mare asupra seniorilor, ci de “never-skilling” (vezi articolul de mai sus). Nu se pune problema de a evita AI, pentru că e vorba de productivitate și precizie, ci de lipsa de gândire critică la care duce formarea juniorilor cu AI, și, în cele din urmă, la lipsa controlului. Chiar dacă modelele AI ne fac viața mai ușoară, trebuie folosite fix ca unelte (“re-skilling”), nu ca înlocuitor de experiență:

• nu delega niciodată înțelegerea și firul logic, never ever; nu renunța la curiozitate, e ceea ce AI n-are; e valabil și pentru seniori și pentru juniori
• nu renunța să te exprimi față de alți oameni, e ceva ce trebuie exersat mereu, chiar dacă altcineva o poate face în locul tău; pentru juniori mai ales
• fă lucrurile pe bucăți mici și pune-le cap la cap până când înțelegi procesul și întregul; dacă ești junior, fă lucrurile manual și verifică cu AI pentru început, nu invers
• creează-ți ocazii și găsește un drum propriu, care să îți păstreze unicitatea de skill-uri: în fond, după un șoc, oamenii au găsit mereu un drum.

Deci, de ce piloții de avion sunt obligați să treacă periodic pe simulator? Exact, pentru a nu uita să piloteze avionul manual. Și de ce e nevoie de un pilot de avion și nu de un robot? Chestie de încredere că lucrurile n-o iau razna. Dar nici pilotul nu a ales să se ducă singur la simulator…